Așezare și poziționare

Prezența afluenților de pe dreapta Prahovei, Valea Cerbului, Valea Albă și Valea Jepilor, a oferit vetrei stațiunii posibilitatea de a se extinde de-a lungul acestor văi, până sub abruptul Bucegilor.

Spre sud, pe dreapta Prahovei, orașul se extinde cu localitatea Poiana Țapului, iar pe stânga văii, pe plaiul piciorului muntelui Zamora, cu cartierul având același nume.

Distanța până la București, pe DN1 și pe calea ferată, este de 129 km, iar până la Brașov, pe DN1 și pe calea ferată Bușteni–Brașov, este de 37 km.

Limita nordică a localității este plasată în preajma kilometrului 133, unde se găsește tunelul tăiat în pintenul Muchiei Lungi, iar cea sudică în apropierea orașului Sinaia, la kilometrul 126, în punctul numit Vadul Cerbului sau Gura Pădurii.

Din punct de vedere turistic, orașul Bușteni are o poziție dintre cele mai încântătoare, fiind așezat chiar la poalele Munților Bucegi, cu vârfuri dintre cele mai impresionante. Bușteni este considerat de mulți un „Sestogradcity”, loc de întâlnire al celor îndrăgostiți de văile și brânele munților.

Începând dinspre miazănoapte, privirea cuprinde mai întâi creasta Bucșoiului ce duce la Vârful Omu, apoi urmează spre sud Morarul, cu stâncile cunoscute sub numele de „Colții Morarului”. Piciorul Morarului se termină prin Muchia Lungă, tocmai la DN1 (tunel).

Urmează semeață Coștila și apoi Caraimanul, îndesat și impunător, ce domină Bușteniul, clădit în cea mai mare parte la poalele lui. Spre sud, lanțul Bucegilor se continuă cu Jepii Mici, Claia Mare, Jepii Mari, Piatra Arsă și se termină cu Furnica și Cota 1400.

La est, localitatea este străjuită de muntele Zamora (1826 m), caracterizat printr-o pantă lină. Bucegii oferă turiștilor și alpiniștilor numeroase trasee de stâncă, de la cele mai ușoare până la cele de extremă dificultate. Din Vârful Omu (2507 m), aflat în nordul masivului, se desprind radiar culmile ce alcătuiesc Bucegii: culmea principală, culmile nordice și culmea Strunga.

Culmea Principală

Având direcția nord-sud, formează un platou întins cuprins între Valea Prahovei și Valea Ialomiței. Interesant pentru alpiniști este versantul prahovean, cuprinzând marele abrupt estic al Bucegilor, de 1700 m înălțime.

Abruptul estic al culmii principale, dominat de munții Coștila, Caraiman și Jepii Mici, se continuă către nord cu abruptul culmilor nordice Morarul și Bucșoiul. Accesul spre abruptul Bucșoiului se face mai ușor din Râșnov pe Valea Glăjăriei, respectiv pe Valea Mălăiești.

Coștila — 2.490 m

Primul în Bucegi și pe țară, Coștila își merită pe deplin locul pe care-l ocupă în clasificarea alpiniștilor. Jumătate din numărul de trasee alpine ale Bucegilor este concentrată în abruptul Coștila, iar poarta principală de intrare a acestui abrupt se află la Refugiul Coștila.

Țancul Ascuțit de lângă Refugiu oferă cățărătorilor posibilitatea de a lua primul contact cu conglomeratul Bucegilor. Vizavi de refugiu, dincolo de Valea Coștilei, se ridică Țancul Mic.

Urcând prin stânga Țancului Mic pe Vâlcelul Pietros (Uriașul), se ajunge la baza primului dintre cei patru pereți ai Coștilei: Peretele Vulturilor (Policandrului). Mai la stânga, invizibil de la Refugiu și separat de Peretele Vulturilor printr-un contrafront masiv pe care cresc molizi, zade și jnepeni, se află Peretele Văii Albe.

Deasupra Refugiului se înalță Creasta Coștila–Gălbinelele, din care coboară spre sud Peretele Coștilei, iar spre nord Peretele Gălbinelelor, Colțul Gălbinelelor, Colțul Mălinului și Peretele Brânei.

Jepii Mici — 2.148 m și Jepii Mari — 2.131 m

Abruptul Jepilor Mici, ca și abruptul Coștilei, este orientat spre Valea Prahovei și face parte din Culmea Principală a Bucegilor, desfășurându-se de-a lungul Văii Prahovei între Valea Jepilor și Valea Urlătorii Mari, dincolo de care se ridică muntele Caraiman la nord și Jepii Mari la sud.

Peretele cu Florile se înalță deasupra Brânei Mari a Jepilor (Brâna lui Răducu). În aval de Brâna lui Răducu, Coama Jepilor Mici se ramifică formând două muchii: Claia Mare și Clăița, între care se adâncește Valea Seacă a Jepilor.

Ultimul element al abruptului Jepilor îl formează Creasta Urlătorilor, între văile Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare, cu peretele Urlătorii Mari orientat către sud.

Caraimanul — 2.384 m

Impresionantul colos de piatră pe a cărui creastă se înalță, perfect armonizat cu natura, Monumentul Eroilor, este probabil cel mai cunoscut munte din țară.

Limitele sale sunt: spre nord Valea Albă, care îl desparte de Coștila; spre est Valea Prahovei; spre sud Valea Jepilor, dincolo de care se ridică Jepii Mici; spre vest, platoul somital al Caraimanului coboară ușor către obârșia Văii Jepilor, dincolo de care se ridică Muntele Babele.

Versantul nordic — Peretele Albișoarelor — se înalță din Valea Albă până la Creasta Picăturii.

Versantul estic, înalt de 1500 m, de formă trapezoidală, cu baza mare — Valea Prahovei — și baza mică — Șaua Mare a Caraimanului, pe care se înalță Crucea Eroilor, este mărginit de Creasta Picăturii spre nord și Muchia Mare a Portiței spre sud.

Versantul sudic se ridică din Valea Jepilor către Muchia Mare a Portiței, înaintea căreia se înalță ca o culisă Creasta Brânelor. Străbătut de numeroase șiștoace și de Valea Spumoasă, versantul sudic se ridică în trepte marcate de brâne înierbate, din Brâna Portiței până în Brâna Mare a Caraimanului.

Morarul — 2.357 m

Muntele Moraru reprezintă una dintre culmile nordice ale Bucegilor, care se desprinde direct din punctul de maximă altitudine al masivului, respectiv Vârful Omu (2507 m), către est, între hăurile adânci străbătute odinioară de ghețari ale văilor Cerbului și Morarului.

Culmea coboară în trepte largi: la extremitatea estică se află Acele Morarului: Acul de Sus, Degetul Prelungit, Degetul Roșu și Acul Mare.

Fața sudică a culmii (versantul Văii Cerbului) este caracterizată prin brâne largi. Prin contrast, fața nordică este aspră, rece și stâncoasă, de o mare măreție în zona Acelor Morarului, de unde coboară văile Adânca, Râpa Zăpezii, Vâlcelul Țancurilor și Valea Poienii.

Între firele acestor văi se înalță mai multe turnuri: Colțul Moșului, Țancul Retezat, Colțul Ghințurii, Țancul Poienii și Colțul Văii Adânci. Fața estică, frontală, a Morarului, brăzdată de văile Bujorilor și Comorilor, este încununată de stâncile Mănușii Morarului.

Bucșoiul — 2.492 m

Culmile nordice ale Bucegilor se desprind din punctul culminant, Vârful Omu: către est — Morarul, către nord — Bucșoiul și către vest — Scara. Din Culmea Scara se desprind alte două culmi către nord, Padina Crucii și Culmea Țigănești.

Între aceste culmi se adâncesc văile modelate de ghețarii din perioadele trecutelor glaciațiuni: Valea Morarului, Mălăiești și Valea Țigănești.

Acest peisaj este dominat de muntele Bucșoiul, care cuprinde și Bucșoiul Mic. Culmea Bucșoiului Mic face parte din cumpăna apelor care separă Muntenia de Transilvania.

La nord de această culme, fața estică a Bucșoiului Mare se desfășoară de-a lungul Văii Glăjăriei. Ea este brăzdată de Valea Bucșoiului, Valea Rea și afluenții lor. Dincolo de Valea Mălăiești, în Culmea Padina Crucii și Valea Țigănești, există încă două trasee alpine.

Culmea Strunga

Culmea Strunga prezintă zone de abrupt atât către vest — Gutanul, Grohotișul, Strungile Mari — cât și spre est — Bătrâna și Tătarul.

Versantul brănean al Culmii Strunga formează abruptul vestic al Bucegilor, cuprinzând pereții munților Gutanul și Grohotișul.

Spre deosebire de abruptul estic și nordic, aici predomină calcarele jurasice. Aceste calcare apar și la poalele muntelui Bătrâna, pe versantul ialomițean al Culmii Strunga, unde se află zona de alpinism din Valea Horoabei.