Rezervații naturale și monumente ale naturii
Munții Bucegi adăpostesc rezervații naturale, peisaje alpine spectaculoase, formațiuni geologice și specii rare de plante și animale.
Descoperă principalele obiective naturale ale regiunii și legendele care le-au făcut cunoscute.
Abruptul Bucegilor
Abruptul Bucegilor se extinde între Sinaia și Pasul Strunga, cuprinzând abruptul prahovean, abruptul nordic și abruptul nord-vestic, cu denivelări cuprinse între 800 și 1.200 de metri.
Sectorul inferior este acoperit cu păduri de brad și fag, în care se găsesc exemplare impunătoare de tisă (Taxus baccata).
În etajul subalpin se remarcă prezența laricelui, iar în etajul alpin inferior răspândirea jnepenilor (Pinus montana) și prezența zâmbrului (Pinus cembra), considerat monument al naturii.
O altă plantă menționată ca monument al naturii este rododendronul (Rhododendron kotschyi), alături de unele endemisme carpatine rare.
Pe versantul sudic al Muntelui Caraiman este delimitată o rezervație științifică cu o suprafață de 200 ha.
În apropierea Cabanei Omu se află rezervația botanică Vârful Omu, unde sunt ocrotite asociații vegetale caracteristice etajului alpin.
În sectorul nordic al Abruptului Bucegilor, în anul 1958, a fost înființată rezervația complexă Bucșoiul – Valea Mălăiești, cu o suprafață de 1.251 ha.
Aici sunt ocrotite peisajul alpin, crestele impresionante, văile glaciare și abrupturile presărate cu grohotișuri. În această rezervație trăiesc numeroase capre negre, specie protejată de lege.
În nord-vestul Abruptului Bucegilor a fost înființată în anul 1962 rezervația complexă Valea Gaura, cu o suprafață de 63 ha.
Aceasta corespunde sectorului glaciar al văii respective, unde se găsește unul dintre cele mai sălbatice circuri glaciare din Munții Bucegi.
Rezervația Naturală Complexă Peștera Ialomiței
Rezervația include pădurea Cocora, Peștera Ialomiței, Cheile Ursului, Cheile Peșterii și Valea Horoabei.
La acestea se adaugă o fâșie cu vegetație subalpină din Muntele Cocora și Muntele Bătrâna.
Peștera Ialomiței este situată pe versantul drept al Ialomiței, la altitudinea de aproximativ 1.600 de metri.
Aceasta este etajată și are o lungime de aproximativ 804 metri.
În cuprinsul rezervației este delimitată rezervația botanică Tănovul Lăptici, cu o suprafață de 1,23 ha.
Aici este ocrotită vegetația specifică de mlaștină, cu mușchi din genul Sphagnum și specii rare de plante, printre care Salix myrtiloides.
Rezervația Naturală Complexă Cheile Tătarului
Rezervația cuprinde un sector de chei ale Ialomiței, situat în aval de Cabana Padina.
Rezervația a fost înființată în anul 1970 și protejează numeroase forme de relief carstic, precum lapiezuri, peșteri și turnuri.
Dintre peșteri se remarcă Peștera Urșilor, descrisă în materialul istoric drept una dintre cele mai înalte stațiuni paleolitice din România.
Peștera este alcătuită din două coridoare principale: primul are lungimea de 88 m, iar cel de-al doilea de 25 m.
Rezervația Naturală Complexă Muntele și Cheile Zănoagei
Rezervația are o suprafață de 150 ha și este situată în apropierea Lacului Scropoasa.
În cuprinsul rezervației este ocrotită o „insulă” de arbori și plante termofile, cu numeroase rarități botanice.
Printre speciile menționate se numără Anchusa burellieri, Astragallus depressus, Carduun candicans și Pinus cembra.
Cheile au o lungime de aproximativ 1 kilometru și sunt considerate printre cele mai impunătoare din Munții Bucegi.
În această zonă, râul Ialomița este mărginit de pereți verticali care ating înălțimi de aproximativ 200 de metri, formând un peisaj spectaculos.
Rezervația Naturală Complexă Cheile Orzei
Rezervația Cheile Orzei are o suprafață de 60 ha și a fost declarată în anul 1970.
Rezervația este situată la nord de Lacul Scropoasa.
Cheile au o lungime de aproximativ 1,5 kilometri și sunt considerate unele dintre cele mai înguste și mai sălbatice chei de pe Valea Ialomiței.
Rezervația Geologică Plaiul Hoților
Rezervația este situată pe culmea cu același nume, aflată în prelungirea Muntelui Păduchiosul.
Aceasta cuprinde mai multe blocuri de calcar fosilifer, situate la altitudini cuprinse între 1.050 și 1.100 de metri.
În aceste calcare au fost identificate aproximativ 250 de specii de fosile, care conferă zonei o importantă valoare geologică și paleontologică.
Punctul Fosilifer Vama Strunga
Punctul Fosilifer Vama Strunga este situat în partea de nord-vest a Munților Bucegi.
Conform materialului descriptiv, în această rezervație au fost identificate aproximativ 1.500 de specii de amoniți, precum și numeroși corali.
Zona se remarcă prin bogăția depozitelor fosilifere și prin importanța acestora pentru cunoașterea evoluției geologice a Masivului Bucegi.
Monumente ale naturii – Babele și Sfinxul
Babele și Sfinxul sunt formațiuni stâncoase spectaculoase, cu aspect de ciuperci sau blocuri proeminente, situate în partea nord-vestică a județului Prahova.
Patru formațiuni sunt menționate în apropierea Cabanei Babele.
În ordine de la nord la sud, principalele formațiuni menționate în materialul descriptiv sunt:
- Baba Mare – altitudine 2.292 m.
- Sfinxul – formațiune antropomorfă, cu înfățișarea unui cap de om.
- Patron Babe – în vecinătatea vestică a cabanei, conform denumirii din materialul original.
- Baba de pe Cocora – altitudine 2.150 m.
Alte formațiuni izolate sunt:
- Masa Ciobanului, între Vârful cu Dor și un vârf secundar dinspre vest, la altitudinea de 1.950 m.
- Baba din Vânturiș, mai la sud, în apropierea Vârfului Vânturiș (1.942 m).
Aceste formațiuni au fost modelate prin procese de dezagregare produse de alternanța îngheț–dezgheț, combinate cu acțiunea apei și a vântului.
Legendele Babelor și ale Sfinxului
Dincolo de explicațiile geologice, formațiunile stâncoase ale Bucegilor au inspirat de-a lungul timpului numeroase povești și tradiții populare.
O fată frumoasă din legende
În vremuri de demult, pe meleagurile dacice trăia o ciobăniță neasemuit de frumoasă.
Cât era ziua de mare, frumoasa fată străbătea munții Daciei cu turma sa de mioare, cântându-le din fluier.
Lupii și urșii nu îi atacau niciodată mioarele, iar câinii săi se puteau lupta cu orice fiară a pădurii.
Viața ciobăniței era calmă și plină de frumusețe. Se simțea în siguranță la adăpostul munților.
Într-o zi, vești neliniștitoare au ajuns până pe vârfurile stâncoase ale munților. Țara dacilor era invadată de neamul războinic al romanilor.
Armatele conduse de regele dac Decebal fuseseră înfrânte, iar acesta își luase viața pentru a nu cădea prizonier.
Împăratul roman Traian își conducea oștile din victorie în victorie. Într-o zi, vești despre o frumoasă ciobăniță i-au ajuns la urechi.
Se spunea că ar fi sora marelui rege dac și că frumusețea ei era nemaivăzută.
Împăratul a luat o ceată de ostași romani și a plecat în căutarea fetei.
A găsit-o în mijlocul mioarelor sale dragi, cântând atât de frumos, încât s-a îndrăgostit pe loc.
Traian a încercat în zadar să o convingă să vină cu el. I-a promis aurul Romei, splendori și bogății nemaivăzute, dar inima ciobăniței a rămas neînduplecată.
Împăratul s-a înfuriat cumplit și a ordonat soldaților săi să o forțeze pe fată să vină cu ei.
Speriată, ciobănița a ridicat mâinile spre cer și a șoptit:
Atunci, sub ochii uimiți ai romanilor, copila și turma sa de mioare s-au transformat în stânci care se văd și astăzi.
Oamenii le numesc Babele, căci mulți ani s-au scurs de la această întâmplare legendară.
Un strop de mister și nemurire
Pe platoul Bucegilor, stâncile misterioase ale Babelor inspiră respect și fascinație.
O aură de misticism le înconjoară, iar trecerea timpului le-a conferit un loc aparte în imaginația oamenilor.
Natura le-a dat forma, iar omul le-a creat o identitate.
Denumite uneori „Altarele ciclopice de pe Caraiman”, Babele reprezintă, în interpretările legendare, una dintre porțile simbolice dintre cer și pământ.
Aflate la aproximativ 2.292 m, în apropierea Vârfului Baba Mare, aceste formațiuni par niște altare gigantice.
În tradițiile populare, ele sunt asociate cu ceremonii misterioase ale oamenilor din vechime.
Această imagine aparține universului legendelor, nu unei concluzii arheologice.
Forma lor stranie, aspectul aproape ireal și rezistența în fața timpului au fascinat generații de vizitatori.
Drumul montan și crestele abrupte reprezintă o provocare pentru turiști și alpiniști, transformând vizitarea acestor locuri într-o experiență memorabilă.
O babă legendară – Baba Dochia
Legenda povestește despre Baba Dochia, care și-a dus oile la munte în primele zile ale lunii martie.
Se spune că Dochia avea o fată vitregă pe care o ura cumplit.
Pentru a scăpa de ea, i-a poruncit să îi aducă fragi, deși afară era iarnă grea.
Copila a plecat plângând, dar în cale i-a apărut zâna pădurii.
Înduioșată de suferința fetei, zâna i-a dăruit un coș plin cu fragi parfumați.
Ajunsă acasă, fata i-a povestit Babei Dochia întâmplarea din pădure, însă aceasta nu a crezut-o.
Afară era vreme frumoasă, cu soare, iar zăpada dădea semne de topire.
Crezând că sosise primăvara, Dochia și-a pus nouă cojoace și a plecat cu oile la păscut pe munte.
Vremea a devenit tot mai caldă, iar Dochia a început să își lepede, pe rând, cele nouă cojoace.
Brusc, vremea s-a schimbat și s-a pornit o furtună puternică de zăpadă.
Baba Dochia a înghețat și, potrivit legendei, s-a prefăcut împreună cu oile sale în stânci.
De legenda Babei Dochia sunt legate, în tradiția populară, numele culmii Babele și obiceiul primelor nouă zile din luna martie, cunoscute drept „Babele”.
Potrivit tradiției, fiecare persoană își alege o zi dintre primele nouă ale lunii martie.
Se spune că vremea din acea zi ar prevesti cum îi va merge în anul respectiv.
Legendele Babelor și ale Sfinxului adaugă un farmec aparte peisajelor Munților Bucegi, îmbinând frumusețea naturii cu bogăția tradițiilor populare.