Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” păstrează amintirea unuia dintre scriitorii importanți ai literaturii române din secolul al XX-lea.
Casa din Bușteni, în care scriitorul s-a stabilit în anul 1937, adăpostește astăzi mobilierul, biblioteca, obiectele personale și documentele sale.
„În această casă, timp de 24 de ani, între 1937 și 1960, a trăit și a scris cea mai mare parte din opera sa vastă scriitorul Cezar Petrescu.
Aici, la o măsuță simplă din cerdacul de sus, soarele ridicat de după gâturile de munte din răsărit, cu razele lui drepte ca niște cosmice minutare de aur ale unui ornic universal, i-au măsurat zilele, lunile și anii trudei de artist, fără răgaz.
Aici, în singurătatea sporită de umbrele răcoroase ale băștinașilor Carpați, străjuit de masivul gigantic denumit Omul, prin numele lui simbol monumental al preocupărilor sale de fiecare zi, a scris nepieritoare capitole din cronica poporului nostru, respectând cu strășnicie adevărul și chemând cu pasiune duhul dreptății.
Aici, sub cerul acesta pur, a cinstit, ca într-o ceremonie antică, deopotrivă: arta, dreptatea și omenia.Întru neuitarea acestui scriitor al poporului nostru, am întemeiat chiar în căminul lui de cărturar, în locul lui de muncă, această așezare de evocare și aducere aminte, spre a fi laolaltă omagiul omului și operei, ca și pildă și învățătură pentru generațiile care vin.
Acestea vor intra aici cu capul descoperit, parcă pentru a nu tulbura încă liniștea muncii scriitorului.
Aici, între ziduri și cărți, a trăit și a scris Cezar Petrescu.
Fie ca poporul românesc să-și aducă aminte de el atât timp cât Caraimanul își va întinde în fiecare seară umbra peste această casă, ca o imaterială lespede neagră, uriașă, pe măsura muncii și operei sale.
INTRAȚI!Veți găsi prezența unui om care v-a iubit... care a iubit pe toți oamenii.”
Cezar Petrescu s-a născut la 1 decembrie 1892, la Hodora-Cotnari.
Tatăl său, Dimitrie P. Petrescu, era inginer agronom, absolvent al Institutului Național de Agronomie din Paris, profesor la Școala de Agricultură din Pâncăști–Dragomirești, județul Roman, și autor al unui curs practic de agricultură. Provenea dintr-o familie de țărani din Boldul de Sus–Caracal.
Mama sa, Olga Comoniță, originară din județul Neamț, era o fire discretă și de o mare sensibilitate. Rămasă văduvă la 35 de ani, cu șapte copii minori, și-a dedicat viața educației acestora.
Scriitorul mărturisea că de la tatăl său moștenise energia, voința și simțul realist, iar de la mamă sensibilitatea artistică, dragostea pentru natură și pasiunea intelectuală.
Și-a petrecut copilăria în județul Roman, într-un peisaj familiar și lui Vasile Alecsandri și Mihail Sadoveanu. Acest climat cultural avea să influențeze limba și expresivitatea primelor sale scrieri.
1907 — După moartea tatălui, se mută cu familia la Iași, unde își finalizează studiile liceale și urmează Facultatea Juridică.
1918 — Pleacă spre București și își încearcă norocul în presă, colaborând cu ziare precum Adevărul, Dimineața și Țara Nouă.
1920–1922 — Activează la Cluj, alături de Gib I. Mihăescu, la publicații precum Voința, Patria, România și Gazeta Transilvaniei.
1922 — Publică primul său volum, Scrisorile unui răzeș, recompensat cu premii ale Academiei Române și Societății Scriitorilor Români, potrivit materialului biografic.
1923 — Revine la București ca scriitor deja consacrat.
1924 — Apare Drumul cu plopi, o culegere de nuvele despre viața târgurilor de provincie. Urmează Omul din vis.
1928 — Publică romanul Întunecare, o amplă frescă a epocii, cu peste 80 de personaje.
1932 — În prefața romanului Plecat fără adresă, își prezintă proiectul unei cronici a societății românești din secolul al XX-lea.
Cezar Petrescu și-a început cariera în gazetărie și a rămas unul dintre reprezentanții importanți ai acesteia.
După succesul romanului Întunecare, romanele sale au continuat să apară într-un ritm susținut, alternând cu volume de povestiri.
Proiectul său de a realiza o cronică a societății românești cuprindea șase cicluri:
Un loc important în creația lui Cezar Petrescu îl ocupă literatura dedicată copiilor.
Printre titlurile cunoscute se numără Fram, ursul polar, Pif... Paf... Puf, Năluca și Neghiniță.
Muzeul Cezar Petrescu a fost înființat la data de 17 decembrie 1967, în casa în care scriitorul se stabilise în anul 1937.
Prezentat în materialul original drept secție a Muzeului Județean de Istorie, muzeul păstrează atmosfera locuinței în care Cezar Petrescu a trăit și a creat o parte importantă a operei sale.
Interiorul muzeului păstrează elementele caracteristice ale locuinței scriitorului: mobilier rustic, scoarțe vechi, ceramică românească, statui, tablouri, cărți și reviste.
Colecția cuprinde peste 10.000 de volume și reviste, donate, potrivit descrierii muzeului, de urmașii scriitorului.
Obiectele expuse dezvăluie două trăsături importante ale personalității lui Cezar Petrescu: prețuirea pentru arta populară și marea pasiune pentru carte.
Muzeul nu prezintă doar opera literară a scriitorului, ci și universul său personal: încăperile în care lucra, biblioteca, mobilierul, obiectele cotidiene și documentele care i-au marcat viața.
Fiecare încăpere a casei memoriale păstrează elemente care reflectă personalitatea, preocupările artistice și activitatea literară a scriitorului.
Încă de la intrare, vizitatorii descoperă mărturii ale prieteniei lui Cezar Petrescu cu artiști plastici importanți ai epocii.
Se remarcă statuile celor trei martiri Horia, Cloșca și Crișan, lucrări unicat semnate de sculptorul Oscar Han.
Sunt prezente și tablouri de Iser, Dermian, Jiquide, Theodorescu-Sion și alți artiști.
Această încăpere ilustrează în mod deosebit dragostea scriitorului pentru arta populară românească și bunul său gust.
Obiectele au fost selecționate și așezate chiar de scriitor: mobilier în stil popular, ceramică transilvăneană și o icoană pe sticlă.
Tablourile Flori galbene și Cap de maramureșean, ale pictorului Bilțiu-Dăncuș, completează interiorul.
Mobilierul a fost comandat special după gustul scriitorului.
Covorul în stil oltenesc și perdelele lucrate pe pânză topită exprimă prețuirea sa pentru tradițiile românești.
Biblioteca încăperii numără peste 1.700 de volume, majoritatea în limba franceză.
Sala a fost amenajată prin unirea a două încăperi, între care a fost deschisă o arcadă.
Surorile scriitorului au donat numeroase documente originale: acte de familie, documente de studii, corespondență, manuscrise inedite și fotografii.
Sunt expuse și cărți cu dedicații semnate de Tudor Arghezi, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Ionel și Păstorel Teodoreanu și alte personalități.
Camera de lucru păstrează unele dintre cele mai prețioase obiecte rămase de la scriitor: biroul de lucru, fotoliul și instrumentele folosite zilnic la scris.
Pot fi regăsite și obiecte personale, precum scrumierele sau ibricul de cafea, care reconstituie atmosfera cotidiană a autorului.
Cărțile păstrate în această încăpere aparțin în principal a două categorii: ediții vechi ale clasicilor români și volume cu dedicații, mărturii ale legăturilor scriitorului cu generația sa.
Această încăpere adăpostește cel mai vechi mobilier din casă, datând din anul 1928.
Potrivit prezentării muzeului, Cezar Petrescu a folosit acest birou după întoarcerea de la Paris, când s-a instalat în satul Averești și a lucrat la opere având ca temă centrală fantasticul interior.
Rafturile bibliotecii cuprind aproape 2.000 de volume, în cea mai mare parte în limba franceză.
Un loc aparte îl ocupă operele lui Mihai Eminescu, reunite de scriitor și folosite ca surse de documentare pentru trilogia Luceafărul, cunoscută și sub numele Romanul lui Eminescu.
După anul 1953, veranda a fost transformată de scriitor într-un birou de lucru pentru vară.
Încăperea cuprinde volume de literatură rusă și cărți ale unor autori români contemporani.
Pe masa de lucru a rămas ultimul articol, „După dezbateri, faptele”.
Alături, pe măsuța rotundă, sunt păstrate serviciul de cafea, țigările și medicamentele scriitorului.
Cabinetul a fost amenajat de surorile scriitorului în fosta încăpere folosită ca debara.
Materialele și documentele originale expuse ilustrează activitatea de peste 40 de ani a lui Cezar Petrescu ca gazetar și publicist.
Colecția amintește și de contribuția sa la înființarea unor ziare și reviste, completând imaginea personalității sale literare.
Muzeul Memorial „Cezar Petrescu” oferă vizitatorilor posibilitatea de a descoperi locuința, biblioteca și universul personal al unui scriitor care a dedicat o mare parte a vieții sale literaturii și gazetăriei.
Biblioteca Orășenească Bușteni își desfășoară activitatea în cadrul Casei de Cultură, o clădire cu o îndelungată istorie, construită în anul 1886.
Astăzi, clădirea adăpostește activități culturale și educaționale, continuând tradiția începută odată cu dezvoltarea învățământului local.
Casa de Cultură din Bușteni, construită în anul 1886, are o istorie deosebită. La sfârșitul secolului al XIX-lea, clădirea a funcționat ca școală.
Despre începuturile învățământului din Bușteni există informații consemnate de fostul director al școlii, A. M. Mihăilescu, în lucrarea Monografia Școlii din Bușteni, publicată în anul 1906.
1865 — Este înființată școala din Bușteni, după adoptarea legii învățământului rural obligatoriu din anul 1864.
Începuturile școlii — Instituția funcționa cu două clase și primea copii din Bușteni, Poiana Țapului și chiar Sinaia.
Până în 1870 — Cursurile aveau loc într-o căsuță țărănească de pe Valea Albă, proprietatea lui Ghiță Constantinescu.
1870 — Școala se mută într-un imobil aflat în proprietatea comunei, în care funcționa și primăria.
1886 — Este construit noul local al școlii, situat în fața gării din Bușteni.
Conform relatării istorice, școala a funcționat cu două clase până în anul 1881, iar până în 1891 a avut un singur învățător.
În prezent, potrivit descrierii instituției, clădirea funcționează ca un complex cultural, în care își desfășoară activitatea și Biblioteca Orășenească.
Biblioteca funcționează ca serviciu public local, organizat la nivelul unității administrativ-teritoriale, având un rol important în promovarea culturii, educației și lecturii.
Potrivit informațiilor prezentate în materialul bibliotecii, fondul de carte cuprinde 27.332 de volume.
Activitatea bibliotecii se desfășoară în cadrul reglementărilor aplicabile bibliotecilor publice.
Documentația originală menționează ordinele Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2069/1998 și nr. 2026/2000, precum și activitatea Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România.
Un element distinctiv al clădirii este orologiul amplasat pe fațada Casei de Cultură din Bușteni, în locul unde a existat anterior un ceas de exterior.
Potrivit descrierii tehnice din materialul original, orologiul este un ceas modern, sincronizat prin sistemul GPS cu o referință de timp de mare precizie.
Orologiul este prevăzut, conform prezentării inițiale, cu mecanisme de reglare automată și trecere între ora de vară și ora de iarnă.
Sistemul acustic include un amplificator de 500 W și două difuzoare de 250 W fiecare.
Orologiul dispune de 64 de melodii programabile, care pot fi selectate în funcție de evenimente speciale și sărbători.
Printre melodiile menționate se numără colinde de Crăciun, Imnul Național al României, Imnul Uniunii Europene, Hora Unirii și Imnul Bucegilor.
Orologiul a fost produs de firma BODET din Franța, iar achiziționarea și montajul au fost realizate cu sprijinul unei firme din Oradea.
Potrivit informațiilor istorice din prezentarea originală, investiția a avut o valoare de aproximativ 9.000 de euro, finanțarea provenind din bugetul local.
Echipamente asemănătoare au fost instalate și în alte țări, printre care Franța, Spania, Australia, Bosnia, Grecia, Malaezia, Peru și Turcia.
Prin combinația dintre tehnologie și valoarea arhitecturală a clădirii, orologiul reprezintă un element distinctiv al Casei de Cultură din Bușteni.
