Crucea Eroilor Neamului
Cel mai mare și valoros monument al orașului Bușteni, unic în țară, este Crucea Eroilor Neamului, ridicată în memoria celor căzuți pe câmpurile de luptă pentru întregirea neamului.
Monumentul a fost construit între anii 1924–1928, prin grija Majestății Sale Regina Maria, și amplasat pe șaua muntelui Caraiman, la altitudinea de 2.291 de metri.
Crucea este realizată din profile de oțel, așezate pe un soclu din beton armat. În interiorul acestuia se află o încăpere care a adăpostit inițial generatorul de energie electrică ce alimenta cele 300 de becuri, a câte 500 W.
În anul 2005, monumentul a fost racordat la rețeaua de energie electrică a orașului.
În nopțile cu cer senin, iluminarea monumentului oferă privitorilor o imagine feerică: o cruce imensă, strălucind deasupra munților, înconjurată de numeroasele stele ale bolții cerești.
Monumentul "Ultima Grenadă"
Monumentul dedicat Caporalului Vasile Mușat, situat între Biserica Domnească și stația CFR din Bușteni, a fost ridicat în anul 1928, prin grija patronului Fabricii de Hârtie, Otto Schiel.
Statuia este opera sculptorului Dumitru Bârlad și îl înfățișează pe caporal aruncând o grenadă spre inamic cu mâna dreaptă, singura care îi mai rămăsese teafără în urma rănilor suferite pe front.
Caporalul Vasile Mușat s-a născut în anul 1890, în comuna Domnești, județul Argeș.
A făcut parte din Batalionul I al Regimentului 2 Grăniceri, unitate care avea misiunea de a păzi granița în sectorul muntelui Susai, între Predeal și Valea Prahovei.
În timpul Primului Război Mondial, a participat la luptele din jurul Brașovului și din defileul Oltului, în zona Câineni.
A fost rănit de mai multe ori în timpul confruntărilor, însă, animat de un puternic sentiment patriotic, a refuzat să părăsească frontul și să fie trimis în spatele liniilor de luptă.
Transferat ulterior la o unitate militară din Munții Vrancei, a fost rănit la brațul stâng, dar a continuat să participe la bătălii și să arunce grenade cu brațul drept, rămas sănătos.
Caporalul Vasile Mușat a căzut eroic în luptele de la Oituz, rămânând în memoria colectivă drept un simbol al curajului, sacrificiului și devotamentului față de țară.
La inaugurarea monumentului, în data de 9 septembrie 1928, a participat însăși Majestatea Sa Regina Maria, însoțită de întreaga sa suită regală.
Biserica Domnească
Biserica Domnească din Bușteni reprezintă unul dintre monumentele remarcabile ale orașului, atât prin arhitectura sa, cât și prin valoarea artistică și istorică.
Zidită din piatră de carieră, biserica este o reproducere la scară redusă a Mănăstirii Horezu, remarcându-se prin arhitectura, dotările interioare și vechimea sa.
Biserica este un lăcaș de cult ortodox, construit în anul 1889, fiind ctitoria Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta.
Portretele celor doi ctitori sunt reprezentate în mărime naturală în pronaosul bisericii, constituind un important element al patrimoniului artistic al monumentului.
Edificiul are plan în formă de cruce și este prevăzut cu două turle de forme diferite. Construcția a fost realizată de meșteri italieni, conduși de Pietro Dreossi.
Arhitectura bisericii păstrează influențe ale stilului tradițional românesc, inspirat de Mănăstirea Horezu, unul dintre reperele importante ale arhitecturii religioase.
Un element deosebit al interiorului este catapeteasma realizată la Viena, apreciată pentru frumusețea și execuția sa artistică. Mobilierul bisericii este confecționat din stejar masiv, completând armonios interiorul lăcașului de cult.
Biserica păstrează icoane originale, pictate de Gheorghe Tattarescu și de ucenicii săi, lucrări care contribuie la valoarea artistică a monumentului.
Pictura originală a altarului este atribuită Agnes Exner, artistă menționată și în legătură cu pictura de la Mănăstirea Sinaia.
Prin arhitectura sa, prin contribuția familiei regale la ridicarea edificiului și prin elementele artistice păstrate, Biserica Domnească reprezintă un reper important al patrimoniului istoric și cultural al orașului Bușteni.
Vila Borneanu
Vila Borneanu realizată în 1935, situată la poalele muntelui Baiu, cu o arhitectură specifică sfârșitului de secol 18, a fost donată statului în 1963 de Gheorghe Borneanu prin decretul 479.
Mănăstirea Sfânta Treime Bușteni
Casa de Odihnă a Preoților din Bușteni reprezintă un monument de arhitectură clasică, datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Situată pe Bulevardul Libertății nr. 234, clădirea se remarcă prin valoarea sa arhitecturală și istorică, fiind unul dintre obiectivele de patrimoniu ale orașului Bușteni.
În prezent, imobilul funcționează ca spațiu destinat reculegerii, activităților spirituale și odihnei, în cadrul instituțiilor aflate în subordinea Patriarhiei Ortodoxe Române.
Deși Mănăstirea Sfânta Treime Bușteni a fost înființată relativ recent, aceasta deține un important punct de atracție pentru turiști și pelerini: clădirea monument istoric în care funcționează Centrul Social-Pastoral „Sfânta Treime”.
Istoricul clădirii consemnează faptul că, în anul 1935, aceasta a fost cumpărată de preoții din Protoieria Câmpina și dăruită Patriarhului Miron Cristea, în calitatea sa de Arhiepiscop al Bucureștilor.
Ulterior, pentru a proteja clădirea de naționalizare, Patriarhul Justinian Marina a transformat-o în Casă de Odihnă destinată clericilor Arhiepiscopiei și familiilor acestora.
În anul 1957, au fost demarate ample lucrări de restaurare și extindere a imobilului, acestea fiind finalizate în iunie 1958.
Clădirea și-a păstrat destinația de casă de odihnă pentru clerici și familiile acestora până în anul 2009.
În anul 2009, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, imobilul a devenit sediul Centrului Social-Pastoral și al Mănăstirii Sfânta Treime Bușteni, continuând să îndeplinească un important rol spiritual și social.